Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Ursul polar
970 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Ursul brun
1.192 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Ursul polar
935 vizite - 0 comentarii
adaugat de nina
 
  Yeti - ce este de fapt Omul Zapezilor?
541 vizite - 0 comentarii
adaugat de dobre
 
  Ursul grizzly
1.309 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Tigrul
1.018 vizite - 0 comentarii
adaugat de nina
 
  Panda
876 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Tigrul - un simbol al puterii / Documentar 42 min HD
544 vizite - 0 comentarii
adaugat de MARCU
 
  Calatoriile animalelor-Pe urmele ursului polar
670 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  TIgrul o frumusete salbatica
733 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Animale >> Animalele planetei
 

 

Ursul polar

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 04.03.2016  Adauga la favorite 765 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Ursul polar (Ursus maritimus), sau ursul alb cum deseori i se mai spune pe baza coloritului sau, este unul dintre acele animale cu care suntem familiarizati inca din copilarie. Prin urmare, se pare ca l-am cunoaste indeajuns. Gresit! Ar spune in cor toti specialistii care si-au dedicat viata studierii acestui carnivor grandios. Si pe buna dreptate, toti acesti cercetatori sustin ca ursii albi ascund inca numeroase mistere legate de adaptarile si evolutia lor. Bunaoara, oricat de greu ne-ar veni sa credem la prima vedere, ursii polari nu sunt altceva la baza decat ursi bruni. Evident, ursii albi de astazi se constituie intr-o populatie a ursilor bruni, separata de restul speciei, care a fost obligata sa se adapteze si sa evolueze in conditiile mediului arctic.

Chiar si numele de Arctica, a fost generat pe baza ursilor albi de aici, caci Arctica inseamna in vechea limba greaca, Tinutul Ursilor, de la grecescul arctos-urs...

Noile evidente osteologice demonstreaza ca ursul polar provine direct din ursul brun. O populatie nordica a acestor ursi bruni a devenit izolata de restul ursilor, acum circa 150,000 de ani, in timpul unei secvente de glaciatiune severa din perioada Pleistocenului.

Din acele timpuri, ursul polar traieste exclusiv in zona circumpolara arctica, pe tarmurile de nord ale Siberiei, Alaskai, Groenlandei, Canadei si accidental pe cele ale Scandinaviei. Stramosul sau direct, denumit Ursus maritimus tyrannus era chiar mai mare decat cel mai mare urs polar impuscat vreodata, caci pe baza fosilelor sale, specialistii au calculat ca stramosul cel cu proportii gigantice cantarea in mod frecvent circa 1 tona si jumatate...

Nu se cunoaste cu exactitate numarul ursilor polari din prezent, dar specialistii estimeaza ca la ora actuala mai traiesc undeva intre 20.000-25.000 exemplare. Dintre toate tarile unde traiesc ursi polari, Canada adaposteste cea mai mare populatie

Si aici descoperim o noua particularitate a ursului polar care este descris pe buna dreptate ca fiind singurul animal terestru care traieste aproape exclusiv in mediu marin.






Aceasta deoarece, mare parte din an, habitatul ursului polar este marin, uriasul carnivor traind si vanand pe banchiza glaciara care este nimic altceva decat suprafata inghetata a Oceanului Arctic. In afara acestui fapt, ursii polari sunt cei mai iscusiti inotatori dintre toate speciile de ursi, unele exemplare fiind observate inotand in ocean la distante de neimaginat, la aproximativ 300 kilometri de cel mai apropiat tarm.

Prin urmare, chiar daca infatisarea sa este extrem de asemanatoare in aparenta cu a celorlalte specii de ursi, ursul polar are o serie de particularitati adaptive care-l diferntiaza. Spre exemplu, capul sau are o forma alungita, gatul este proportional mai lung decat al ursilor bruni, iar umerii mai ingusti, astfel incat ursul alb are o silueta corporala mai hidrodinamica decat a celorlalti ursi.

Lista adaptarilor sale nu se opreste aici. Spre deosebire de rudele lor, ursii polari au gheare mai scurte, dar mai curbate si mai ascutite, adaptate mersului pe suprafete alunecoase. Caninii sunt lungi si ascutiti, de adevarat carnivor, iar maselele prezinta adaptari la hrana aproape exclusiv carnivora. De fapt, ursul polar este cel mai carnivor dintre toti ursii, un vanator perfect, precum o felina mare, dar si un oportunist desavarsit. Este de altfel considerat cel mai pradator terestru, precum si cea mai mare specie de urs din prezent.


Cel mai mare urs polar din lume este astazi impaiat in orasul Seattle Cel mai mare urs polar din lume este astazi impaiat in orasul Seattle


Cu toate ca in medie, atinge dimensiuni si greutati aproximativ egale cu ursul Kodiak, cel mai mare urs vanat vreodata a fost unul polar. Exemplarul respectiv a fost impuscat de vanatorul Arthur Dubbs din Medford, statul, Oregon, in anul 1960, undeva in Stramtoarea Kotezebue din nord-estul Alaskai.

Colosul alb cantarea fix 1002 kilograme si ridicat pe labele din spate atingea inaltimea de 3,39 metri. Evident, uriasul mascul doborat in anul 1960 a fost probabil o exceptie, un urias al speciei. Cu toate ca ursii polari nu ating dimensiuni comparabile cu ale acestui exemplar record, raman totusi niste animale impozante.

Masculii ating in medie o greutate cuprinsa intre 350-700 kilograme, cu o lungime corporala de 2,4-3 metri. Ursoaicele sunt cu mult mai mici, atingand aproximativ jumatate din taliile si greutatile masculilor. Ursul polar este asadar mamiferul cu cel mai mare dimorfism sexual in favoarea masculilor, dupa foca elefant de mare, printre altele cea mai mare specie de foca din lume.



O mare parte din greutatea totala a ursului polar este reprezentata de stratul gros de grasime subcutatanta care-i asigura acestuia supravietuirea in climatul extrem de rece, cu temperaturi care ating si depasesc adesea valoarea de -60 de grade Celsius. Aceasta poate atinge in regiunea spatelui grosimea de 10 centimetri. Celalalt mare avantaj al ursului polar in fata gerurilor si viscolelor arctice, precum si atributul care ni-l face cunoscut intre toate celelalte specii de urside, este blana sa unica.

Oricat de greu de crezut ar fi, pielea sa este neagra, iar fiecare fir de par nu este alb, ci transparent, acesta reflectand lumina solara si creand astfel culoarea alba a intregii blani. Aceasta atinge lungimea de 5-15 centimetri, in functie de zona corpului. Spre exemplu, masculii adulti au blana mai lunga si mai deasa pe antebrate acesta consituindu-se asadar intr-un caracter sexual secundar similar cu coamele masculilor de lei. Ursii polari traiesc circa 25 de ani in salbaticie si cam 40 in conditii optime de captivitate.






Este un vanator desavarsit care de cele mai multe ori isi pandeste prada precum leii sau tigrii. Se hraneste preponderent cu foci, fiind specializat in vanarea lor, precum si cu pesti, dar este capabil sa ucida si animale cu mult mai mari decat el precum morsele sau chiar balenele beluga si narvalii.







Contrar a ce se crede, vaneaza foarte rar reni. Ursul polar nu are rezistenta ursului brun, fiind incapabil sa-si alerge prada pe distante lungi din cauza supraincalzirii organsimului. Stratul sau gros de garsime, alaturi de pielea fara glande sudoripare actioneaza impotriva sa cand vine vorba de alergat. Acest fapt a fost descopertit de vanatorii moderni care din dorinta de a nu strica si murdari cu sange blana pretioasa a ursilor polari, ajunsesera sa-i goneasca cu ajutorul elicopterelor, pana cand bietii ursi se supraincalzeau atat de mult incat mureau. In prezent, aceasta metoda de vanatoare, cruda si inumana, este interzisa in toate statele in care traiesc ursii polari.

Un urs polar este o forta a naturii nu doar prin dimensiunile sale si prin comportamentul pradator, dar si prin forta sa. Caci numai un animal extrem de puternic cum este un mascul mare de urs polar poate ucide o morsa, sau poate sparge o banchiza de gheata groasa de peste 70 de centimetri prin forta saltului si lovirii concomitente cu ambele labe din fata pentru a prinde si ucide foca de dedesubt.

Spirit puternic care domneste intr-unul dintre cele mai ostile medii de viasa de pe Terra, ursul polar nu hiberneaza asemenea celui brun, ci este activ tot timpul anului. Spre deosebire de toate celelalte mamifere carnivore, ursii polari nu au teritorii delimitate pe care sa si le apere, ci cutreiera neincetat pe tot parcursul vietii lor, imensitatile pustiului arctic.





Cum masculii nu se lupta intre ei pentru teritoriu, singurele lupte date de acestia sunt cele pentru o carcasa de foca sau morsa, sau au drept subiect accesul la femele in perioada imperecherii. Femelele si masculii ating maturitatea sexuala la varste de 4-5 ani.

Sezonul de imperechere debueaza in fiecare an in preajma lunilor aprilie-mai, cand calota glaciara incepe sa dea semne de topire, iar ursii tind sa se adune in zonele cu cele mai multe populatii de foci si morse.

Odata ce ursoaica a intrat in estru, masculii o pot simti si de la distanta de 100 kilometri, ursii polari fiind de fapt printre mamiferele cu cel mai dezvoltat simt olfactiv din intregul Regn Animal. Dupa ce ovulul a fost fertilizat, acesta intra intr-o faza primara de dezvoltare latenta pana in lunile august-semptembrie. Odata ramasa insarcinata, cea mai mare grija a ursoaicei este aceea de a manca cat mai mult, caci atat supravietuirea ei, cat mai ales a puilor sai depinde de rezervele de grasime de care are nevoie pe perioada iernii.






Caci nasterea Regelui Arcticii are loc in toiul iernii, cand viscolele bat nebuneste, iar temperatura scade cumplit de mult. Atunci, intre lunile decembrie-ianuarie apar pe lume puii de urs polar. Micutii sunt cu adevarat cei mai mici pui de mamifere comparativ cu talia adultilor, caci daca ursoaica mama cantareste intre 250-450 kilograme, puii sai au doar 800-900 grame la nastere. Ursoaica naste de obicei doi pui, rar unul sau trei si exceptional patru-cinci.








Ursuletii se nasc direct intr-o vizuina sapata intr-un mal de zapada, dar blana calda a ursoaicei le ofera toata protectia necesara contra iadului alb care se dezlantuie afara. Nascuti orbi, surzi si fara dinti, ursuletii de talia unui sobolan, sunt complet dependenti de mama lor timp de cateva luni pentru hrana si caldura.

Pana in luna aprilie, cand iese cu puii prima data din barlogul de zapada, ursoaica nu mananca nimic si nici nu-si face nevoile fiziologice. Puii cresc rapid, datorita laptelui bogat in vitamine si nutrienti, care are o concentratie de 31% grasimi. Puii beneficiaza de protectia mamei pana la varsta de 1 an jumatate- 2 ani, cand o parasesc. In tot acest timp, puii sunt in pericol de a fi ucisi de masculii adulti, fenomen natural intalnit si la multe alte specii de carnivore.


Ursul polar nu are dusmani sau pradatori naturali cu exceptia exemplarelor din aceeasi specie. Lipsa de hrana ii impinge uneori la acte de canibalism, alaturi de situatia in care masculii maturi ucid puii pentru a forta astfel femelele sa intre iarasi in calduri. In rest, se pare ca nici macar balenele ucigase nu se incumeta sa-i atace. Singur, omul si activitatile sale le primejduieste existenta.

Ursul polar a avut in trecut o imagine centrala in simbolistica, cultura si chiar supravietuirea populatiilor umane din Arctica. Blana, grasimea si carnea sa i-au ajutat si inca-i mai ajuta pe acei oameni sa traiasca in acele conditii extreme. Vanarea sa de catre populatiile indigene nu i-a pus niciodata in pericol specia. Un moment de cumpana in existenta ursilor polari, a fost prima jumatate a secolului XX, cand erau impuscati anual cu miile pentru blanuri. Alarmate la timp, autoritatile din toate tarile unde traiesc ursi albi, au lansat o conventie comuna care a interzis vanatoarea in scopuri comerciale, vanatoarea de subzistenta fiindu-le permisa doar membrilor comunitatilor traditionale care depind de existenta ursilor. Inainte de aparitia armelor de foc vanarea ursului polar era o aventura extrem de periculoasa pentru eschimosii inarmati doar cu arcuri si lanci.






Prin urmare acestia au descoperit o modalitate pe cat de sigura, pe atat de cruda si eficienta pentru a dobora un urs polar. Vanatorul taia o bucata ingusta si ascutita dintr-un fanon de balena, lunga de circa un metru pe care o incolacea strans si o introducea intr-o bucata de grasime de morsa. Bucata era aruncata afara unde ingheta bocna, de-a lungul unor urme de urs, acela mai devreme sau mai tarziu o manca. Iar in stomacul nefericitului urs, grasimea se topea iar „nuiaua" ascutita de fanon revenea la forma initiala strapungand insa organele interne ale ursului. Bietul animal murea de peritonita, in chinuri groaznice.

Dar cele mai mari pericole pentru ursii polari de astazi constau in activitatile umane. Poluarea tot mai agresiva a Arcticii a dus la descoperirea de poluanti periculosi precum bifenilul policlorinat si pesticidele clorinate in organismul unor populatii de ursi. Acumularea acestor substante chimice duce la scaderea sistemului imunitar si la nasterea a tot mai multi ursuleti cu defecte genetice. Alt pericol este reprezentat de deversarile de petrol, caci un urs polar care a nimerit accidental intr-o pata de petrol va muri de frig, caci aceasta substanta va face ca blana sa sa-si piarda proprietatea termoizolanta.

Dar cel mai mare pericol este reprezentat de fenomenul de incalzire globala datorat activitatilor industriale ale omenirii. Incalzirea globala se vede cel mai bine la poli si are ca rezultat topirea exagerata a calotei glaciare. Iar un urs fara o mare inghetata pe o perioada cat mai mare din an, va muri de foame, caci stratul de gheata care-i permite acestuia sa-si vaneze focile, prada cea mai des intalnita, se micsoreaza ingrijorator de la an la an.






Alta problema provenita din incalzirea globala consta in diluarea genetica a populatiilor de ursi albi, din cauza celor bruni. Cum ultimii ani au fost tot mai calzi, iar tendinta pe viitor este de incalzire continua, ursii bruni si-au extins habitatul tot mai mult spre nord, intrand astfel in contacte tot mai dese cu ursii polari. Cum ursii bruni si cei polari sunt foarte asemanatori ca bagaj genetic, au inceput sa se imperecheze. S-au nascut astfel tot mai multi ursi hibrizi care sunt fertili si prezinta caractere fiziologice comune cu ambele specii. Noii ursi sunt denumiti deja „Grolar" de la grizzly si polar, si sunt vanati de regula in Canada si Alaska.
sursa descopera .ro


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)