Din aceeasi categorie
|
Opera din Paris 1.083 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Opera de stat Viena 1.027 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kirsten Flagstad 1.138 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Anglia.romana-Opera uriasilor s-a prabusit 109 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Elisabeth Schwarzkopf 969 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nelly Miricioiu 1.172 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Epopeea lui Ghilgames 191 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele mai celebre teatre din lume - La Scala 856 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Teatrul Amazon -Manaus-Brazilia 1.051 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rudolf Khametovich Nureyev 332 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Opera Garnier
| Adaugat de Cozana | 07.11.2014 |  Adauga
la favorite |
1.040 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePalais Garnier este un reper al intrarii nordice a Bulevardului Operei (Avenue de l'Opera) din Paris, Franta. Este privit ca una din piesele de valoare arhitecturala deosebita ale vremii sale. Construita in stilul eclectic, este al treisprezecelea teatru care gazduieste Opera din Paris, de la fondarea sa de catre Ludovic al XIV-lea in 1669.
Este denumita de multe ori Opera din Paris, insa de la construirea Operei Bastille in 1989 este desemnata drept Opera Garnier.
Palatul Garnier a fost construit la ordinul lui Napoleon al III-lea, ca parte a unui plan de mare anvergura de modernizare urbanistica, realizat de catre Baronul Haussmann. Proiectul a avut parte de o competitie, castigata de Charles Garnier (1825-1898), un arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut. El va continua sa activeze in acest domeniu prin constructia Opera Garnier de Monte-Carlo in Monaco.Cronologie[modificare | modificare sursa]
1858 - emiterea unui decret care declara necesitatea constructiei unei noi cladiri de opera, prevazand in acelasi timp realizarea unei Piete a Operei (construita apoi in 1862-1864) si a unei strazi in spatele edificiului (l'Avenue de l'Opera se amenajeaza in 1864-1876).
29 decembrie 1860 - organizarea unui concurs de arhitectura pentru realizarea noii opere.
31 ianuarie 1861 - 171 proiecte iau parte la concurs, printre care si cele ale celebrilor arhitecti Charles Rohault de Fleury si Eugene Viollet-le-Duc, care sunt insa eliminate in primul tur. Pentru cel de-al doilea tur al concursului se califica cinci candidati.
30 mai 1861 - Charles Garnier castiga concursul.
21 iulie 1862 - contele Walewski pune piatra de temelie a cladirii.
1867 - edificiul este aproape finisat, cu ocazia Expozitiei Mondiale de la Paris i se pot admira fatadele.
1868 - intreruperea lucrarilor.
1870-1871 - in timpul razboiului franco-german, cladirea neterminata e transformata in magazie si e avariata.
28-29 octombrie 1873 - un incendiu care distruge Opera Le Peletier determina noul guvern francez sa reia constructia.
30 decembrie 1874 - opera este data in primire guvernului republicii, desi nu e finisata.
5 ianuarie 1875 - reprezentatia inaugurala in prezenta oficialitatilor.
Planul operei preia si dezvolta un tip al constructiilor de acelasi gen foarte raspandit in Franta, intalnit pentru prima oara la teatrul din Bordeaux (1773-1880), conceput de Victor Louis. Cu ajutorul sectiunii longitudinale, care a fost publicata cu ocazia Expozitiei Mondiale din 1878, se poate demonstra intentia arhitectului de a concepe o cladire de proportii armonioase: vestibulele, casa principala a scarilor si foaierul alcatuiesc doua cincimi ale complexului arhitectonic, casa scenei si garderobele alte doua cincimi (aproximativ, de fapt spatiul rezervat lor va depasi cu putin aceasta proportie). Sala de spectacol va ocupa deci doar o cincime din intregul ansamblu, o proportie neobisnuit de mica. Spatiul reprezentativ nu este limitat doar la portiunea frontala a cladirii, ci cuprinde si o sala circulara aflata sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scarii, ca si cele doua pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat imparatului. In spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonatilor.
Exteriorul casei scenice reflecta structura ei interioara, conceputa astfel incat sa asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pilda ‘’Hughenotii’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriase si schimbari frecvente de scena. Frontonul acestui corp arhitectural masiv si cupola salii de spectacol sunt elementele care predomina vederea de ansamblu, deoarece fatada principala a trebuit sa fie conceputa respectand dimensiunile reduse ale Pietei Operei. Aceasta fatada relativ scunda este decorata in catul de jos cu grupuri sculpturale in al caror program iconografic se inscriu manifestari artistice in legatura cu drama muzicala: Dansul, Armonia, Muzica si Opera. Cel mai celebru grup alegoric din acest program este Dansul postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care impodobeste flancul stang al portalului din dreapta si o infatiseaza in figura centrala pe Helene Racovita (1845–1891). Nivelul superior al fatadei este structurat prin perechi de coloane inalte. Arhitrava se afla in spatele acestei colonade si este purtata de coloane mai mici, aflate in intercolumniile colonadei exterioare. Portiunile intercolumnice ale arhitravei sunt ornate cu busturi de compozitori celebri. Colonada interioara formeaza latura deschisa a unei loggii spre care dau usile foaierului principal.
Sala scarii cuprinde intreaga inaltime a edificiului. Acest spatiu este considerat a fi capodopera lui Garnier, drept cea mai indrazneata inovatie in domeniu din secolul al XIX-lea, deoarece realizeaza integrarea unor nivele de inaltimi diferite intr-un ansamblu unitar. Pictura de tavan a operei a fost adeseori criticata si in 1964 a sfarsit prin a fi inlocuita de picturile executate de Chagall, care au un efect oarecum straniu in contextul arhitecturii si decorurilor concepute altminteri ca un tot, la finele secolului al XIX-lea.
Este denumita de multe ori Opera din Paris, insa de la construirea Operei Bastille in 1989 este desemnata drept Opera Garnier.
Palatul Garnier a fost construit la ordinul lui Napoleon al III-lea, ca parte a unui plan de mare anvergura de modernizare urbanistica, realizat de catre Baronul Haussmann. Proiectul a avut parte de o competitie, castigata de Charles Garnier (1825-1898), un arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut. El va continua sa activeze in acest domeniu prin constructia Opera Garnier de Monte-Carlo in Monaco.Cronologie[modificare | modificare sursa]
1858 - emiterea unui decret care declara necesitatea constructiei unei noi cladiri de opera, prevazand in acelasi timp realizarea unei Piete a Operei (construita apoi in 1862-1864) si a unei strazi in spatele edificiului (l'Avenue de l'Opera se amenajeaza in 1864-1876).
29 decembrie 1860 - organizarea unui concurs de arhitectura pentru realizarea noii opere.
31 ianuarie 1861 - 171 proiecte iau parte la concurs, printre care si cele ale celebrilor arhitecti Charles Rohault de Fleury si Eugene Viollet-le-Duc, care sunt insa eliminate in primul tur. Pentru cel de-al doilea tur al concursului se califica cinci candidati.
30 mai 1861 - Charles Garnier castiga concursul.
21 iulie 1862 - contele Walewski pune piatra de temelie a cladirii.
1867 - edificiul este aproape finisat, cu ocazia Expozitiei Mondiale de la Paris i se pot admira fatadele.
1868 - intreruperea lucrarilor.
1870-1871 - in timpul razboiului franco-german, cladirea neterminata e transformata in magazie si e avariata.
28-29 octombrie 1873 - un incendiu care distruge Opera Le Peletier determina noul guvern francez sa reia constructia.
30 decembrie 1874 - opera este data in primire guvernului republicii, desi nu e finisata.
5 ianuarie 1875 - reprezentatia inaugurala in prezenta oficialitatilor.
Planul operei preia si dezvolta un tip al constructiilor de acelasi gen foarte raspandit in Franta, intalnit pentru prima oara la teatrul din Bordeaux (1773-1880), conceput de Victor Louis. Cu ajutorul sectiunii longitudinale, care a fost publicata cu ocazia Expozitiei Mondiale din 1878, se poate demonstra intentia arhitectului de a concepe o cladire de proportii armonioase: vestibulele, casa principala a scarilor si foaierul alcatuiesc doua cincimi ale complexului arhitectonic, casa scenei si garderobele alte doua cincimi (aproximativ, de fapt spatiul rezervat lor va depasi cu putin aceasta proportie). Sala de spectacol va ocupa deci doar o cincime din intregul ansamblu, o proportie neobisnuit de mica. Spatiul reprezentativ nu este limitat doar la portiunea frontala a cladirii, ci cuprinde si o sala circulara aflata sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scarii, ca si cele doua pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat imparatului. In spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonatilor.
Exteriorul casei scenice reflecta structura ei interioara, conceputa astfel incat sa asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pilda ‘’Hughenotii’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriase si schimbari frecvente de scena. Frontonul acestui corp arhitectural masiv si cupola salii de spectacol sunt elementele care predomina vederea de ansamblu, deoarece fatada principala a trebuit sa fie conceputa respectand dimensiunile reduse ale Pietei Operei. Aceasta fatada relativ scunda este decorata in catul de jos cu grupuri sculpturale in al caror program iconografic se inscriu manifestari artistice in legatura cu drama muzicala: Dansul, Armonia, Muzica si Opera. Cel mai celebru grup alegoric din acest program este Dansul postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care impodobeste flancul stang al portalului din dreapta si o infatiseaza in figura centrala pe Helene Racovita (1845–1891). Nivelul superior al fatadei este structurat prin perechi de coloane inalte. Arhitrava se afla in spatele acestei colonade si este purtata de coloane mai mici, aflate in intercolumniile colonadei exterioare. Portiunile intercolumnice ale arhitravei sunt ornate cu busturi de compozitori celebri. Colonada interioara formeaza latura deschisa a unei loggii spre care dau usile foaierului principal.
Sala scarii cuprinde intreaga inaltime a edificiului. Acest spatiu este considerat a fi capodopera lui Garnier, drept cea mai indrazneata inovatie in domeniu din secolul al XIX-lea, deoarece realizeaza integrarea unor nivele de inaltimi diferite intr-un ansamblu unitar. Pictura de tavan a operei a fost adeseori criticata si in 1964 a sfarsit prin a fi inlocuita de picturile executate de Chagall, care au un efect oarecum straniu in contextul arhitecturii si decorurilor concepute altminteri ca un tot, la finele secolului al XIX-lea.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.