Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Criza Canalului de Suez - Reactia engleza
839 vizite - 0 comentarii
adaugat de MARCU
 
  SUA - Eoropa si Razboiul Rece
365 vizite - 0 comentarii
adaugat de escortgu
 
  Razboiul Rece - Perioada de Prietenie 1917-1945
716 vizite - 0 comentarii
adaugat de sirena
 
  Razboiul Portughez de Restauratie (1640-1669)
152 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 4/6
733 vizite - 0 comentarii
adaugat de mihai
 
  Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 3/6
586 vizite - 0 comentarii
adaugat de mihai
 
  Razboiul de Iom Kipur, Razboiul arabo-israelian din 1973
256 vizite - 0 comentarii
adaugat de labionda
 
  Zidul Berlinului - Parte a Cortinei de Fier (1962-1989)
659 vizite - 0 comentarii
adaugat de alecu
 
  Razboiul de 335 de ani
158 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 6/6
884 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Razboiul Rece - Criza Rachetelor din Cuba 1962

 
 
 
 
 
Adaugat de sirena 21.03.2014  Adauga la favorite 1.062 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Cold War 10 - Cuba 1959-1962

Criza proiectilelor cubaneze a fost o confruntare intre Uniunea Sovietica si Statele Unite in legatura cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a inceput la 14 octombrie 1962 si a durat 38 de zile, pana la 20 noiembrie 1962. Aceasta criza a fost privita ca fiind momentul cand Razboiul Rece a fost foarte aproape sa devina razboi nuclear si sa se transforme in Al Treilea Razboi Mondial.
Intr-un discurs televizat de o extraordinara gravitate, presedintele american, John F. Kennedy, a anuntat ca avioanele americane de spionaj au descoperit baze sovietice de lansare a rachetelor SS-4 Sandal in Cuba.

Aceste rachete, purtand focoase termonucleare, constituiau un pericol iminent deoarece, avand raza de actiune medie (2000 km), erau capabile sa loveasca un numar mare de orase americane foarte importante, precum Washington. Dintr-o data, rachete sovietice puteau atinge teritoriul american, amenintand sa discrediteze doctrina nucleara americana a represaliilor masive.
Kennedy a anuntat ca va ordona o "carantina" navala a Cubei, pentru a impiedica navele sovietice sa mai transporte pe insula armament, si a explicat faptul ca SUA nu va mai tolera existenta amplasamentelor de lansare a rachetelor.


Presedintele a tinut sa intareasca ideea ca America nu se va opri din actiunea sa militara legata de ceea ce el numea: "amenintare clandestina, nesabuita si provocatoare ce ameninta pacea mondiala".

Pe 14 octombrie 1962, personalul tehnic al spionajului american, care analiza datele avionului-spion U-2, a descoperit ca sovieticii construiau baze de lansat proiectile de raza mijlocie in Cuba. In ziua urmatoare, presedintele Kennedy a convocat o intrunire de urgenta cu consilierii sai experimentati din domeniile militar, politic si diplomatic pentru a discuta aceste gesturi amenintatoare. Acest grup a devenit cunoscut sub numele de ExCom, prescurtarea de la Comitetul Executiv. Dupa respingerea propunerii unui atac aerian pentru a extermina bazele proiectilelor, ExCom s-a decis pentru o carantina navala si s-a cerut ca respectivele baze sa fie dezmembrate si proiectilele sa fie indepartate. In noaptea zilei de 22 octombrie, Kennedy a anuntat decizia sa pe postul national de televiziune. In timpul urmatoarelor 6 zile, criza a crescut pana la punctul in care era gata sa izbucneasca un razboi nuclear intre cele doua super-puteri.
La 23 octombrie a inceput carantina Cubei, dar Kennedy a decis sa dea mai mult timp de gandire conducatorului sovietic, Nikita Hrusciov, in ceea ce privea actiunile SUA, impingand linia limitrofa a carantinei inapoi cu 500 de mile. Pana in ziua de 24 octombrie, vasele sovietice pe ruta spre Cuba, capabile de a transporta incarcaturi militare, au parut a-si incetini sau modifica cursul, sau chiar s-au intors de unde au venit, atunci cand s-au apropiat de linia de carantina (blocada navala), cu unica exceptie a unui vas - petrolierul numit Bucuresti.
La cererea a peste 40 de tari necombatante, Secretarul-General al ONU, generalul U.Thant a trimis apeluri private lui Kennedy si omologului sau sovietic, Nikita Hrusciov, insistand ca guvernele lor sa "se abtina de la orice actiune care ar putea agrava situatia si care ar putea aduce riscul unui razboi". La ordinul Sefilor Uniti ai Statului-Major, fortele militare americane au intrat in DEFCON 2, cel mai inalt grad de alerta atins vreodata in epoca postbelica, deoarece comandantii militari se pregateau pentru un razboi pe toate planurile cu Uniunea Sovietica.


La 25 octombrie, transportorul aerian USS Essex si distrugatorul USS Gearing au incercat sa intercepteze petrolierul sovietic “Bucuresti" pe cand acesta din urma trecea peste linia de blocada a Cubei. Nava sovietica nu a cooperat, dar Marina SUA s-a abtinut sa captureze nava cu forta, considerand putin probabil ca petrolierul sa transporte armament. La 26 octombrie, Kennedy a aflat ca lucrarile la bazele de proiectile din Cuba continua fara intreruperi, iar ExCom dezbatea autorizarea unei invazii americane in Cuba.

In aceeasi zi, sovieticii au transmis o propunere de a incheia criza: bazele de proiectile (rachete) vor fi demontate in schimbul promisiunii SUA de a nu invada Cuba.

In ziua urmatoare 27 octombrie, totusi, Hrusciov s-a contrazis, cerand, in public, demontarea bazelor americane de rachete din Turcia, presat fiind de comandantii militari sovietici.

In timp ce Kennedy si sfatuitorii sai din timpul crizei dezbateau aceasta intorsatura periculoasa a negocierilor, un avion de spionaj U-2 a fost doborat in Cuba, iar pilotul ce-l conducea, maiorul Rudolf Anderson, a fost ucis. Spre regretul Pentagonului, Kennedy a interzis o replica militara, exceptand cazul in care mai multe avioane de supraveghere ar fi tintite deasupra Cubei. Pentru a detensiona criza mereu mai adanca, Kennedy si sfatuitorii sai au fost de acord sa dezarmeze, in secret, bazele de rachete din Turcia, dar doar la o data ulterioara, pentru a preintampina protestele Turciei, un membru-cheie al NATO.
La 28 octombrie, Hrusciov a anuntat intentia guvernului sau de a demonta si indeparta toate armele ofensive sovietice din Cuba.

Transmitand mesajul acesta publicului prin Radio Moscova, URSS-ul isi confirma dorinta de a continua pe linia solutiei propuse de americani cu o zi inainte. In acea dupa-amiaza, tehnicienii sovietici au inceput sa demonteze bazele de proiectile, iar lumea nu mai era in pragul razboiului nuclear.

Criza proiectilelor cubaneze era incheiata. In noiembrie, Kennedy a retras blocada navala si, pana la sfarsitul anului, toate rachetele ofensive au fost retrase din Cuba. Curand dupa acestea, SUA si-a retras, in tacere, proiectilele din Turcia.


Criza Rachetelor Cubaneze a parut in acele timpuri o victorie clara a SUA, dar Cuba a iesit din aceasta criza cu un sentiment mult mai pronuntat de siguranta. O succesiune de administratii americane au onorat promisiunea lui Kennedy de a nu invada Cuba si natiunea comunista insulara, situata doar la 80 de mile de Florida, a ramas ca un spin in coasta politicii externe americane.

Jocul dus de Hrusciov in aceasta criza a fost unul de intimidare, dar foarte riscant, pe muchie de cutit, deoarece URSS se afla intr-un dezavantaj strategic enorm, inconjurata de baze cu arme nucleare americane. La acea vreme exista un dezechilibru imens intre SUA si URSS la capitolul armelor strategice intercontinentale, in ciuda faptului ca primul satelit artificial, Sputnik, fusese lansat cu o racheta puternica de tip SS-6 Sapwood, capabila sa fie folosita si ca racheta balistica intercontinentala, transportand o incarcatura nucleara de 3-5 megatone pana la 12.000 km. Atat ca numar, cat si ca performante, aceasta arma, alaturi de putinele bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleara cu SUA. Singurul as in maneca lui Hrusciov, la amenintarea americana cu represalii nucleare complete, era situatia periculoasa a Europei de Vest (in special RFG si Berlin) de a fi luate ostatice, avand in vedere ca pe continentul european, URSS detinea, mai ales la capitolul armelor conventionale, un avantaj considerabil.
Ceea ce a urmarit Hrussciov prin plasarea acestor rachete a fost obtinerea unui instrument de presiune pentru a obtine concesii din partea SUA (de exemplu, in cazul problemei incinse a Berlinului).

Niciodata, insa, nu a intentionat cu adevarat sa inceapa un razboi nuclear cu SUA.


Ridicarea proiectilelor invechite de tip PGM-19 Jupiter si PGM-17 Thor din Turcia nu a avut un efect daunator asupra strategiei nucleare a SUA, dar Criza Rachetelor Cubaneze a convins URSS, umilit, sa inceapa o dezvoltare nucleara masiva. La sfarsitul anilor 1960, URSS a atins paritatea nucleara cu SUA si a construit proiectile balistice intercontinentale capabile de a supravietui unui atac nuclear preventiv si de a fi lansate rapid asupra oricarui oras in SUA.


Criza rachetelor cubaneze a constituit cel mai periculos punct al Razboiului Rece, unde lumea a fost cel mai aproape de un razboi nuclear total.

Prin urmare, s-a instaurat o linie telefonica directa (asa numita "linie rosie") intre Kremlin si Casa Alba pentru a evita un razboi nedorit.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)